Cand a naufragiat antichitatea
Nu aparusera inca sticlele
Si tot ce era mai de pret pe acolo
A fost facut sul
In niste nume proprii
Carora li s-au dat drumul pe mare.
Numele au ajuns cu bine la noi.
Si cand destupam cate unul,
Sa zicem Homer, Pitagora sau Tacitus
Tasnesc spre cer jerbe mari de lumini,
Pe umeri ne cade un praf de milenii.
Sa inmultim din rasputeri
Avutia de nume proprii a lumii!
Si daca se va scufunda pamantul
Ele sa ramana plutind,
Cai troieni cu toata omenirea in burta,
Catre portile altor planete.