Ora
Cand lucrurile obosite de-atata sens .
Adorm pe el,
Ca sentinelele
Cu barbia sprijinita
In varful sulitei.
Pereti, tavan, cer si univers,
Nu va lasati totusi prea greu
Pe mine,
Si eu ma mai tin intr-un gand,
Ba intr-un singur cuvant,
Care-a si inceput sa nu mai fie
La un capat.