Femeile au un parfum al lor
Si lasa o dara in suflet.
Ar putea sa te simta aerul,
Tiata lumea (las' sa ma simta!) dupa suflet sau
dupa parfum. Acum trecutul nostru a fost cum a fost S-o rugam pe aceasta madona de teracota Imitata dupa fratii della Robia, Sa-l ia sub ocrotirea ei, Lasandu-ne pe noi liberi
Fara trecut si fara viitor.
Iar cand tu iti dai parul cu mana,
II azvarli in spate
Cu acel gest inconstient al femeilor,
Care se tot incurca si se descurca
In propria frumusete.
Eu sa nu fiu fulgerat de un val de gelozie,
Ca cine Doamne iarta-ma, cine stie pe cine
A mai racorit acest val blond, dat pe spate
Cu acel gest inconstient.
Ma furnica ceva prin talpi,
Prin talpa stanga mai ales,
Un mers ca de furnici.
Si nu vreau sa calc apasat,
In drumul meu spre inainte ca sa nu
supar, Sa nu cert cu strivirea acele harnice vietuitoare, Fiinte care si ele isi au menirea lor dumnezeiasca Si intamplator mi s-au lipit de talpa (intamplator sau neintamplator), Ca sa ma gadile si sa-mi faca viata frumoasa Sa simt ca sunt iubit, incepand de jos in sus
Cand si eu ard de aceeasi pornire
De a cauta talpa lui Dumnezeu,
Si de-a o gadila usor,
Cu acidulatul roiul furnicilor
Atunci cand el calca nevazut
Pe crestetele noastre.
|