In susul apei, intr-un spasm de os
Si pestii-n arcuiri de curcubeie
Pe solzii lucii prind cate-o scanteie
Din drumu-acesta lung, primejdios.
Striviti de pietre, carnea le tresalta,
Se incordeaza si isi iau avant:
Mai trece-un prag imputinatul card,
Spre un izvor din lumea cealalalta.
Ajung cativa si mor dup-o secunda,
Lasandu-si icrele-n fecunda unda.
Alt roi de pestisori o ia la vale,
Ca maine sa refaca aspra cale,
Sfintind cu moarte crudul adevar:
Mereu cum curge valul - si-n raspar.