|
Prapastie
|
|
|
Dumnezeu e surd Si cand trebuie sa-i spun ceva Ii scriu pe-o foaie de hartie. Asa se procedeaza
Cu toti surzii.
Dar mie nu-mi intelege scrisul
Si cand il vad cum se scarpina-n aureola
in fata unei conjunctii,
Ma gandesc ca mult mai usor ar fi
Sa i-o urlu-n ureche.
Asta si fac,
Dar Dumnezeu da din cap
Ca nu-ntelege
Si-mi face semne sa-i scriu pe-o hartie
Tot ce vreau sa-i spun.
Pe mine ma apuca disperarea,
Ies in strada si opresc trecatorii,
Punandu-le-n fata hartia mea,
Scrisa cum am putut mai frumos si mai citet,
Ca pentru ochii lui Dumnezeu.
Dar oamenii nu sunt surzi,
Ci numai grabiti.
Si dandu-mi cu mana hartia la o parte,
Ma roaga sa le spun totul repede
Prin viu grai.
Atunci ma pomenesc urland Ca din fundul unei prapastii, Asa cum urla Dumnezeu Cand isi face rugaciunea.
Si de spaima c-am asurzit si eu Uit ce-am vrut sa le spun.
|
|
Pune poezia Prapastie pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|