Mie mi s-a omorit timpul, Onorata instanta.
Cind ma intorceam eu voluntar Din razboi.
Am bagat de seama
Ca timpului meu ii fusesera amputate
Inima, gura si fruntea.
Dar nici asa nu mi l-au lasat in pace,
L-au pus sa faca zile-chin, zile-lacrimi, zile-masina, zile-bou,
O multime de lucruri
Care nu-l interesau.
Apoi au inceput sa experimenteze pe el Fel de fel de otravuri - Tristete, necazuri - Parca asa le zicea.
Lovitura de gratie i-a fost data in cap Cu o bucata de destin De esenta tare.
Iertati-mi expresia,
Dar asta n-a fost viata !
De atunci, iata, am pierdut si jumatate din moarte
Asteptindu-mi rindul la coada
Ca sa v-aduc la cunostinta pricina mea,
Aici,
La judecata de apoi.
|