Pieptenul meu, legat cu sfoara de calorifer,
In fata oglinzii,
Ca un cal priponit,
Care asteapta toata ziua sa ma pasca
Nu, nu e acum momentul ! Nu s-a nascut inca acela Care sa-mi smulga mie parul. Coama mea buna de electricitate.
Lasa sa creasca in voie antenele mele,
Pe care sprijin cerul, dindu-i echilibru.
Altfel, prin razele stelelor,
intoarse numai in jos,
S-ar scurge bolta-ntreaga-n pamint, intr-o clipa.
O insomnie vesnica ma tine.
Nu pot inchide un ochi niciodata.
Dalila a chelit cu foarfeca in mina,
Pumnii imi sint mai puternici decit oricind
Si oricarui piepten din lume
ii voi rupe dintii.
|