Cineva-mi lua scara. Eram sus
Si eu soarelui ii luam scara.
Ca un meteorit ma pravaleam prin apus
Si in cap imi cadea noaptea (intai buna seara).
Bolovan siesi isi era Sisif,
Trebuind numai si numai sa se pravale,
De o mie de ori, fara motiv,
Sa-si cada din varf pana-n poale.
Pana-n poalele domniei-sale.
Aveau dreptate vorbele foarte-ntelepte,
Rostite - imi amintesc - de ursitoarea amara:
'Totul va fi urcare de trepte,
Totul va fi luare de scara'