Ghemuit pe vineri cineva inauntrul meu rontaie fire de iarba in bezna
el sta langa inima ca langa un clopot pandind departarile
e pasamite
un calaret preistoric
prin realitatea de-afara
da tarcoale
umbra alba ca luna a calului dezmierdat
mereu spre cheile trupului isi ascute auzul spre cheile trupului astupate cu var.
Pune poezia Atavica pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.