Marius Robescu
Nastere: 20 martie 1943 in Bucuresti
Deces: 20 octombrie 1985
S-a nascut la 20 martie 1943 in Bucuresti.
A urmat cursurile Facultatii de Limba si Literatura Romana din cadrul Universitatii Bucuresti, luandu-si licenta in 1967.
Debuteaza in 1965 cu un grupaj de poeme in revista "Luceafarul, iar editorial in 1967 cu volumul Ninge la izvoare. Dupa absolvirea facultatii lucreaza ca redactor la revista "Luceafarul, colaboreaza si la alte reviste cu poezii, eseuri, cronici dramatice. Scrie de asemenea proza pentru copii. Volumul de versuri Spiritul insetat de real (1978) primeste Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor. Pleaca dintre noi prematur, in 20 octombrie 1985.
Debutul poetidui sta sub semnul unei tristeti delicate si al pasiunii caligrafierii; mai tarziu, scrisul sau va etala deopotriva si tonul viguros, suavitatea visului sau ironia surazatoare, la care am putea adauga o mascata nostalgie, toate pornind dintr-un temperament sincer, sensibil, atins de aripa fiorului existential. Structura sa rezonanta il orienteaza mai tarziu, si in spiritul generatiei sale, catre invaluirea lirismului funciar intr-o "reductie riguroasa a sintaxei atingand acea rarefiere a discursului ce obliga la rostirea nuda a sintagmelor, fortand imaginatia cititorului sa completeze golurile dintre cuvinte si sa produca astfel sens prin actul lecturii. (Marin Mincu)
Pentru Marius Robescu poezia devine in ultima instanta o forma suprema a existentei- mod de exprimare a unei constiinte dramatice, ultragiate. Sub aparenta liniste a jocului se consuma combustii puternice. Marius Robescu ii ofera poeziei, ca si alti poeti, functia eliberatoare.
Incordarea subiectului poetic este rasfranta in interior, atenta la semnificatiile acestei realitati inaccesibile, din adancul probabil al trupului, de unde vin semnale ce dicteaza o traire mai crispata, mai vie, mai apropiata de expiatiunea textuala ultima care este moartea. Prin textualizare, existenta este presata si intensificata pana la limita agonala ce-i da posibilitatea transgresarii realului, atingand acel prag de trecere, anuntat inevitabil de stropii de sange. Dar rezervorul acestei marci textualizante absolute (sangele) este organul izotopic cel mai frecvent in poezia lui Marius Robescu, inima, devenind un topos centralizator al intregului discurs. in Atavica poetul isi localizeaza acel secret alter-ego al autoconstientizarii chiar langa inima; numai de acolo, din acest topos (loc) se aud cheile trupului astupate cu var; el este atotstiutor ca inauntrul pulsului ei zvacnitor se afla echilibrul entropie al trupului poetic si existential, staruind asupra acestui dat in accente grave, cu adevarat premonitorii (din lacasul ei inima / mi-a fost operata ca un chiag de sange / piaza rea a fost impaiata).
Volume de versuri:
Ninge la izvoare, Bucuresti, Editura Tineretului, 1967;
Viata si petrecerea, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Clar si singuratate, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972;
Utopia ninsorii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1975;
Spiritul insetat de real, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978;
Spiritul insetat de real, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980,
(volum selectiv in colectia "Hyperion);
Foc si inviere, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1985.
Lebada netulburata a aparut in volumul Spiritul insetat de real, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.
Mostenire a aparut in volumul foc si inviere, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1985.
foc si inviere a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1985.
REFERINTE
"Poezia lui Marius Robescu poate fi definita ca o Ğagresiuneğ impotriva limbajului ; este un efort extraordinar al cuvintului de a-si gasi o relatie, precara si ea, intr-o sintaxa aproape derizorie. Imaginile concrete, citc exista, se spulbera repede intr-o intimitate hipersensibila, un spatiu al claustrarii delicat-exasperaie a carui ultima revansa asupra lumii ramine orgoliul singuratatii."
PETRU POANTA
"Poezia lui Marius Robescu are darul de a capta anumite raze, anumite unde vitale greu de descoperit cu ochiu! liber sau cu auzul format sa surprinda numai sunete de mare intensitate dar care, nu mai putin, exista ; exista si ele cu adevarat si sint la fel de importante si adesea inca mai importante decit celelalte, la fel de active sau inca si mai active in constituirea unui sentiment general, a unei tonalitati, a ceea ce ne determina. Un dar specific de a le simti prezenta si de a le transporta in poezie, de a le pastra aici si de a le amplifica puterea de emisie, astfel incit ea sa devina perceptibila pentru toti ; fireste, pentru cei dispusi s-o ia in seama."
LUCIAN RAICU
"El vine cam cu al doilea val poetic, fara a se inrudi vizibil cu cineva. Corespondente ar fi, poate, mai in urma, in micile fantezii lirice ale lui Ion Vinea. E o lume minora care se zbate sa iasi din conventie intr-o existenta al carei sens mai profund e conventia insasi. De aici dramatismul uscat al versului, scepticismul bine exersat. Cind poemul este murmurat, cind lamentatia se stinge discreta in interiorul cuvintelor Marius Robescu este un poet excelent."
GEORGE ALBOIU
Citeste si:
|
|
