|
|
|
Ma duceam sa vizitez un prieten
bolnav in agonie
(spiritul lui pur nu mai rabda sa intarzie
pe salteaua de paie putrezite a corpului lui)
calatoream noaptea in tren
cu fruntea sprijinita de fereastra vagonului
si traversand un pod mi s-a parut ca vad
jos pe ingusta lucire de apa o lebada
nu-ti este frica in timp ce faptuiesti
trufasa fiinta - am soptit -
abia cand privesti in urma pierzi orice-nteles
(pe vremuri celui condamnat la tortura
i se dadea sa inghita o panglica lunga
spre a-i fi trasa inapoi afara din trup)
o rola de film desfasurandu-se cu violenta
in maruntaiele noastre
iata amintirile pana la ultima suflare
a doua zi l-am sarutat pe mort pe obraz
(ochii lui mari si degetul descarnat
erau de nerecunoscut)
si am pornit incet spre gara in orasul strain
unde tintasi de elita impuscau
in tacere una cate una
cele din urma frunze ale toamnei
n-as fi crezut
ca trenul intoarcerii ma mai asteapta
brume se-asterneau prin statii intre sine
ca o plasa de sarma peste ceferistii cu lampioane
iar sub pod lebada vaslea netulburata
pe panglica insangerata de otel
in fiece clipa acoperind cu pieptul involt
o alta imagine a vietii cu care nu se va mai intalni niciodata.
|
|
Pune poezia Lebada netulburata pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|