Cum alergam goniti de biciul sangelui in toamna
doua fiare subtiri - ai fi zis - prin padure
demult pierdut era orice semn de intoarcere
orice carare
asfintise si ca prin minune
sfant adapost ne-a iesit inainte
trantiti la pamant
lacomi de miracolul frunzei cazute
expiam in iubire
era pace injur tacere de smirna doar mainile noastre
straine in bezna plangeau infundat
in timp ce-n graba ne rupeam cu gura.
Pune poezia Mainile noastre pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.