|
|
|
Ies in toamna cu capul incetosat zeii mani
aprind mici plite sub pamant (binecuvantata
le fie caldura) nimic nu se mai poate carpi
din verdele existentei singura munca
ar fi sa rupi sa sfasii cat mai adanc
oare unde oare ce
insa nici degetele nu te asculta
cu virtutea subtiata de prea multe licori amestecate
o frunza despotica se agita-n nestire
sonora ca metalul molestat
glasul deloc nu-i mai e viu
pana la urma tot se rupe toarta
si ea intra in slujba sub perna cuiva
ce inteles ar fi sa te ocolesti intre doua fructe
doua emisfere de zahar sa te acopere
ca un soarece intr-un depozit
sa te auzi sughitand
zi de zi ma reconstruiesc
bucata cu bucata dupa ce explodasem in vis
pipai centrul apoi merg pe raze de jur imprejur
in sfarsit strang baierele sunt gata
opac si solid cu toate fisurile asigurate
un trup care s-ia biruit eternitatea
vezi, iubito, lunga e sarma de otel
pe care pasim unul spre altul iar
numerele mari prea greu isi schimba semnul!
La liziera padurii cald si zgrunturos obrazul pamantului atins
departe in jur vietile noastre ca niste baloane de sticla aburita
in zarea cafenie capriori (departe in jur vietile lor)
tiptil
ireversibil
vietile noastre
se apropie de vietile lor.
Amurgul - funerariile imi trece cu pumnul prin
o clipa daca as putea sa asemenea lui,
celui dus, de pe partea cealalta
scufundandu-ma apoi in somnul paianjenului.
|
|
Pune poezia Numerele mari pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|