Dansez cu tine o gavota, sunt cavalerul tau de aer, sunt cavalerul tau de umbra, surasul ce-ti pluteste-n seara.
Surasul tau sfasie lumea, un timp chemat de flaut piere cu lungi spirale, cu volute. Sunt cavalerul tau de umbra.
i
Tu poate nici nu stii cu cine dansezi gavota. Maini de aer, fosnind aproape, te-nconjoara, surasul tau pluteste-n lucruri.
Pe chipul meu poate-o durere sclipind fugar din alta vreme se sterge-n fragede contururi. Sunt cavalerul tau de aer.
Un vis care-n alt vis isi taie albastra margine-a luminii, o trecere prin noi, prin alge, inecul dulce impreuna.
Dansez cu tine o gavota, sunt umbra mea de altadata, sunt amintirea unui sunet, sunt aerul care te-atinge.
Tacerea-n piatra ma-nfasoara, si cand privesc, hipnotic, dansul, imi rup din glezne umbra lunga sa te cuprinda, miscatoare.
Tu poate nici nu stii cu cine dansezi gavota. Cerc de seara, ma-nchid in jurul tau ca somnul -incremenindu-te.
|