El in lume se gandeste acum la un lucru
la care nu se mai gandeste nimeni in lume;
se gandeste intens, cu daruire, cu durere, cu sufletul
sfasiat de ghearele spaimei, cu sangele-aprins de-o dragoste
de Altceva, cu gura uscata, nestiut de nimeni,
negandit de nimeni: si lucrul acela este.
Nu-l vezi, nu ti-1 inchipui, nu te poti sprijini de el,
si nici macar nu i-ai putea banui rostul: dar el este.
Fara semn este, curat ca arborele din samanta
care nu va incolti niciodata; ca marele albus
de dinainte de soare; ca apa visata de cel care
va muri de sete. Lucru de gand, alcatuit
cu dreapta migala, in zgomotul asurzitor al balciului,
lucru de adanca tacere, cumpanit cu grija,
intr-o taina limpede (cea mai limpede poate), pecetluit
cu sigilii mereu schimbatoare, caci nu ingaduie semnul.
Vioara pura, indelung mestesugita,
din care nimeni nu va smulge vreodata un sunet.
Oglinda goala de chipuri.
Fruct parguit de nimeni gustat, flacara
calma a carei caldura n-o va simti nimeni.
Trandafir cu ascunsa mireasma.
Lucru in nestiutul caruia se rascumpara
facutul si nefacutul si desfacutul;
si tot ceea ce cu vina sau fara vina incearca sa fie
si nu este decat desertaciune sau goana dupa vant
si pustiire de sine si orbire
si vorbire plina de moarte
si zadarnicie a bucuriei, zadarnicie a suferintei, plans neplans.
|