Din strabuni avem averea
Cea mai sfanta ,pe pamant
Si mai trainica, Padurea,
Ce-ti da liniste si avant
Ea a fost si scutul tarii,
Cand, demult ,purtau razboaie
Mosii si stramosii nostrii,
Le-a fost casa si odaie
Numai ,Ea, cunoaste taine,
Ce le-ascunde printre ramuri,
Si Ea cant-a sale doine,
In a vantului ecouri.
Singura isi canta doina,
Cea uitata din strabuni,
Dar acum isi plange jalea,
Ca-i luata din radacini.
Au uitat,ca a fost scut
Si odaie stramoseasca,
Cel mai bun si scump avut,
O gradina-mparateasca.
Este martor vechi ,tacut
Ale-atator taine ascunse,
Ce-s purtate si de vant,
De izvor din codru spuse.
E pacat ca-n vremea noastra
Nu o mai asculta nimeni,
Iar doina cantata-n vatra,
Nu vrea s-o auda nimeni.
Iar de taine, nu mai spun,
Nimeni, nu-i mai spune-o vorba,
Si din radacini o smulg,
Far-a semana o iarba.
Ii iau bratele si-apoi
Cum mai vor sa fie verde
Daca ei nu dau n-apoi
Nici un ram ,o craca verde
|