Tic-Tac
Cuvintele vesnice ale timpului
Ce trece din ce in ce mai zbuciumat,
Pe perete, secundarul orologiului,
Semnaleaza trecerea timpului neincetat.
Pe scaunul prafuit m-asez. El scartie.
Timpul si-a pus amprenta asupra lui
Si acum ne da o noua lectie,
Despre efemeritatea lui.
Doar Edenul ne mai salveaza,
De umbra fada a timpului
Stau pe intuneric treaza,
Ascultand balada orologiului.
Timorata, tagaduiesc,
Ca-n asta viata plina de carente,
La ceas din nou sa mai privesc
Si sa-mi amintesc de acele fete.
Dar a amintirilor cortegii ma rapun
Inefabil-ce mai pot sa spun?
Ale timpului flacari am incercat sa le sting
Si acum ma aflu in contratimp.
|