Noi ne avem batranii nostrii,
Pierduti in vesnica uitare,
Iar rudele si-ai lor copii
Muncesc din greu peste hotare.
Ei sunt lasati ca sa astepte,
Cu dorul si oftatul greu,
Iara de-a lor singuratate
Stie doar bunul Dumnezeu.
Mai trec, din cand in cand
Pe acasa, cate-un vecin
Si apoi o ruda, tot pe rand,
Sa le auda pasul inecat in venin.
Le este greu, ca sunt batrani,
Si greutatile ii apasa,
Trupul e coplesit de ani,
E grea singuratatea-n casa.
Le mai trimit copiii bani,
Sa le aline a lor tristete,
Dar ei asteapta doar minuni,
Copiii sa le dea binete.
Sa vina-n tara sa lucreze,
Ei sunt batrani si nu mai pot,
Statul un trai sa le creeze,
Pe cei de sus ii doare in cot.
Noi sa muncim peste hotare,
Ne tina altii traiul nostru,
Aici sa dam doar birul mare,
Sa nu ne stim care e rostul.
Asta se vrea de catre Apus,
Fiii romani sa rataceasca,
Muncind pentru un ban in plus,
Batranii acas' sa se amarasca.
|