Doamne, cand lumea Ai facut,
Cand pe Adam Tu L-ai creat,
Tot Cerul Tau ca a vazut
Minunea ce ai terminat.
Cand lui pe Eva ca i-ai dat,
Sa-i fie a lui buna sotie,
Mai multa minte ar fi contat,
Cuvantul Tau cel Sfant sa-l tie.
Tu vrut-ai sa il faci pe om,
Si decat ingerii mai sus,
Dar el, mancand fructul din pom,
La gura iadului s-a dus.
Tu, Dumnezeu Mare si Sfant,
Prin sfintii tai proroci ai spus,
Sa asculte toti al tau cuvant,
Si jertfe Tie Ti-au adus.
Lumea mereu ca a gresit,
Urmasii lui Adam si ai Evei,
Mai mult pacatul au iubit,
Cedand ispitei mari a Fiarei.
Tu, Sfinte Fiu de Dumnezeu,
Si al nostru Domn, Isus Hristos,
Venit-ai in momentul greu
Sa salvezi suflet pacatos.
Salvat-ai de la osandire,
De pe drumurile iadului,
Suflete multe, prin iertare
Aratand Calea Tatalui.
Ai indreptat Tu omenirea,
Pe Calea Sfanta si Inteleapta,
Si atunci toti au simtit iubirea
Pura si neconditionata.
Dar a trecut atata timp,
De cand Hristoase ai plecat,
Ne credem iar zei in Olimp,
Ne-am afundat mult in pacat.
Ca diavolul a profitat
De Sfanta Ta trista plecare
Si-n viata omului a intrat,
Ducandu-l in ispita mare.
S-au ratacit si s-au pierdut
Cei care te slaveau odata,
Sufletul lor a decazut,
Se inchina la a Fiarei poarta.
Ca ea pe toti i-a ispitit,
Ca va fi doar lapte si miere,
Sufletele ca si le-au vandut,
Si-acum se chinuie-n tacere.
Dar Doamne, Tu nu ii uita pe cei ce striga in pustie,
Roaga in genunchi in fata Ta, lumea a iadului sa nu fie.
Da putere celor ce cred si asteapta mereu a ta venire,
Sa se intoarca cat mai multi din mult prea crunta ratacire.
|