Avem o tara bogata,
Cu romani multi si saraci,
E o tara minunata,
Dar romanii sunt posaci.
Avem o tara vioaie,
Cu romani mult prea inceti,
E o tara in stralucire,
Dar voi tot in bezna mergeti.
Tara asta are aur,
Noi cersim fonduri pe afara,
Are un munte de tezaur,
Dar vorba e tot amara.
Razboaie a avut multe,
Cand romanii au invins,
Acum nu vor ca sa lupte,
N-au speranta si nici vis.
A vazut multa durere
Tara asta, si intristare,
Acum istoria este,
Uitata cu nepasare.
Copiii ei sunt plecati
Sa lucreze pe afara,
Ca cei mari si ingamfati
Vandut-au totul din tara.
Parintii nostri asteapta
Sa ne vada odata-n an,
Si, cu fata inlacrimata,
Se uita mereu pe geam.
Romania e amanetata
Si vanduta la straini,
Meseria e legata
Si aruncata intre spini.
Tarisoara nu mai are
Nici un voievod mai bun,
Haiducii de la izvoare
Fura cardurile acum.
Boierii ce sunt in tara
Vand totul la cei de afara,
Iara romanul, saracul,
Carpeste mereu iar sacul.
Avem munti si avem vai,
Avem dealuri si campii,
Dar privim peste hotare,
Fiinca au salariul mare.
Avem vise ce-s uitate
Si sindromul letargiei.
-Trezeste-te odata, frate!
Striga vocea Romaniei.
|