Aicea printre Ardeleni ma simt acasa.
in fiecare vad un nepot de-al lui Horia, de-al lui Iancu,
Ai! ce s-or misca-ntr-o buna zi Muntii Apuseni,
Ce s-or urni din loc, ca uriesii!
Mi-am ridicat privirile spre cer,
Dar nu-mi spune nimic matreata lui de stele,
Nici luna lustruita ca tingirea.
imi pun in schimb urechea pe inima tarii
Si-aud batai neregulate prin gemete surde
Freamata padurea romaneasca,
Ca-n preajma vijeliei!
Mi-am culcat capul pe lutul strabun
Alaturea cu altii
Ce mesteca prin somn cuvinte fara sens.
Si-am vrut sa dorm.
Eu insa-aud, in noaptea ce se lasa,
Suer de piatra pe tais de coasa
|