Cand voi izbi o data eu cu barda Aceasta stanca are sa se crape Si va tasni din ea suvoi de ape, Baieti, aceasta este arta !
Nu mai umblati mereu dupa exemple, Exemplele-s facute pentru prosti. Din serie de vrei sa te cunosti, Fugi de carari si nu intra in temple.
Eu am luat-o fara drum in sus, Puteti veni pe urmele-mi de sange, Mai urc, si-mi vine cateodata-a plange Si ma-ndoiesc sub cruce ca Isus.
Vad, totusi, cum in jurul meu tresalta Izvoarele-nceputurilor sfinte Si sufletul meu, ametit, se simte Vecin egal cu umbra cealalta.
Aici cu Dumnezeu la cot, in Fire, Minuni plapande plamadim din tina, Cioplim din bezna ferme de lumina Si nu dorim nici jertfa, nici iubire.
Iluzii trecatoare nu cunoastem.
Stim noi Nimicul dadator de friguri :
Odata ne va trece peste diguri,
Si-n van o sa incercam sa ne mai nastem.
Dar Noaptea asta ce-o tinem in brata Si de calduri am vrut sa ne patrunda, Pe veci de veci a devenit fecunda Si va inflori viata din viata.
|