Nu. Nu acuma: Raza ne vede, draga mea Ci voi veni la tine cand umbra-i scut iubirii, invaluit de noapte si ocrotit de ea.
Nu vreau sa-mi vezi taisul otelului privirii Si nici sa-mi vezi sarcasmul surasului crispat Pe fata mea brazdata de anii ratacirii.
Nu vreau sa simti ca vremea de-avant m-a despoiat; Ci vreau sa-ti las in voie iluzia deplina Ca de-amagirea clipei mai pot fi dominat
Cand fruntea-mi, prin accentul trecutului, se-nclina Sub casca argintarii suvitelor de par, Mai bine sa-si ascunda a timpului patina.
La noapte dar musca-vom din otravitul mar; La noapte da, la noapte naluca mea sa-ti spuna Ca tot mai am puterea de-a crede-n adevar
Si n-am pierdut taria de-a crede in minciuna.
|