Intr-insul parca supravietuieste Un dor de stramoseasca haiducie, Caci fluiera cu-atata voinicie Incat poiana-ntreaga clocoteste.
De-un freamat vechi tot codrul se trezeste Si-nvie-n el pierduta poezie: Bujor nu-i mort; in munti Jianu-nvie; La Santa-n vai Codreanul se iveste.
Ca azi, calutul meu, de vreme multa Urechea nu-si indreapta si n-asculta - Mai fluiera-mi, mai sturzule, o data
Mai fluiera ca-n vant sa se starneasca Un duh viteaz de flinta descarcata in inima de lifta paganeasca!
|