| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Primavara de Virgil Gheorghiu E primavara iarasi si pasarile cinta Ascunse printre frunza ciresilor albiti, Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Apari sa dai lumina
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
|
Apari sa dai lumina arcatelor feresti, Sa vaz in templu-i zana cu farmece ceresti. Prin vremea trecatoare luceste prea curat Un chip taiat de dalta, de-a pururi adorat. Privi-te-voi cu ochii in lacrime fierbinti O, marmura, aibi mila de-a mele rugaminti! Indura-te si lasa privirea-mi s-o consol La alba stralucire a gatului tau gol, La dulcea rotunzire a sanilor ce cresc, La noaptea cea adanca din ochiul tau ceresc, Sa vad ca de privirea-mi tacand te infiori O, marmura, aibi mila de ochii-mi rugatori! As vrea cu-a mele lacrimi picioarele sa-ti scald, In dulcea-nfiorare a sufletului cald, Sa mor patruns de jalea amorului meu sfant, Ca lebada ce moare de propriul ei cant, Sa mor de-ntaia raza din ochii tai cei reci O, marmura, aibi mila de stingerea-mi pe veci! Ca iarna cea eterna a Nordului polar Se-ntinde amortirea in sufletu-mi amar, Nimic nu lumineaza astei pustietati, Doar sloiurile par ca ruine de cetati, Plutind de asprul vicol al mortii cei de veci Tu ramura-nflorita pe visul meu te pleci! Din lumea de mizerii si fara de-nteles Cu ochii cei de gheata ai mortii m-am ales Si totu-mi pare vested, cazut si uniform. Sunt insetat de somnul pamantului s-adorm, Incat numai de nume imi pare ca exist Tu doar rasai c-un zambet in visul meu cel trist! Cu ochii tai de inger ma mangai si ma minti, Caci ei cuprind o lume de dulci fagaduinti, De-amor fara de margini, de scumpe fericiri, Cum nu se afla-n lumea aceasta nicairi, Caci este umbra blanda-a iubirii cei de veci, Ce trece cu intreaga-i putere, pe cand treci! Nici luna plutitoare, nici stelele din cer N-or sa patrunza-n lumea trecutelor dureri, N-or sa patrunz-amarul pierdutei tinereti, Macar sa am de-acuma o suta de vieti, Caci sufletu-mi de-atuncea e-atat de-ntunecat Doar ochii tai de inger in visul meu strabat! Ca toamna cea tarzie e viata mea, si cad Iluzii ca si frunza pe undele de vad, Si nici o bucurie in cale-mi nu culeg, Nimic de care-n lume iubirea sa mi-o leg, Pustiul si uratul de-a pururi ma cuprind Doar bratele-ti de marmur in visul meu se-ntind! Precum corabii negre se leagana de vant Cu panzele-atarnate departe de pamant, Cum intre cer si mare trec pasarile stol, Trec gandurile mele a sufletului gol, Intind ale lor aripi spre negre departari Tu numai esti in visu-mi luceafarul pe mari. Cu aspra nepasare tu sufletu-mi aduci Pe cele doua brate intinse-a sfintei cruci Si buzele-nsetate cu fiere mi le uzi; Cand ruga mea fierbinte nu vrei sa o auzi, Ma faci partas in lume durerilor lui Crist O, marmura, aibi mila de sufletul meu trist! Dar te cobori, divino, patrunsa de-al meu glas, Mai mandra, tot mai mandra la fiecare pas Visez, ori e aievea? Tu esti in adevar! Tu treci cu mana alba prin vitele de par? Daca visez, ma tine in vis, privindu-mi drept O, marmura, aibi mila sa nu ma mai destept! |
|||
Pune poezia Apari sa dai lumina pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |