Asta vrèu, dragul meu

Asta vrèu,
Dragul meu!

Iubesti, dulce dragulina,
Doina mea de tainic dor,
Ce pe lira mea suspina
Dulce, bland, incetisor?
Nu, nu! nu, nu!
Ce vrei dar, draga, tu?
Poate cantul de-armonie,
Care Eol il adie
Pintre frunze, pintre flori?
Ah! cand aurul suspina
In punguta plina, plina,
C-o cantare metalina!
Iubesti poate pe Selene,
Ca o candela lucind,
Cand cu pasu-i lin, alene
Se preumbla surazand?
Nu, nu! nu, nu!
Ce vrei dar, draga, tu?
Iubesti poate alba zare,
Ce-o sageata mandrul soare
Peste campul inflorind?
Ah! cand aurul dulce suna
In punguta mea nebuna,
Nu-mi mai trebuie alta luna!
Asta vrèu,
Dragul meu!

Iubesti patria mareata,
Ce de glorii duce dor,
Cand in palida ei fata
Se deseamna-un viitor!
Nu, nu! nu, nu!
Ce vrei dar, draga, tu?
Poate visul mare, mare,
De marire, razbunare,
Ce-l viseaza-a ei popor?
Cand in loc de glorii, laur,
Mi-ar da aur, aur, aur,
Atunci fi-mi-ar un tezaur ,
Asta vrèu,
Dragul meu!