Era un om sarac - sarac s~avea o multime de copii. Acu era in vremea foametei si el o muncit vo saptamana pe un caus de graunte. Acu s-o dus la rasnita cu dansele. Dupa ce le-o rasnit, o iesit afara cu causul cu faina si s-o pornit o furtuna mare si i-o luat toata faina din caus. Da el strasnic s-o maniat: "Nu ma las eu asa cu una cu doua" si face un sumuiag de paie si porneste. D. intreab-un om:
- Unde te duci, cumatre?
- Ma duc s-astup borta-vantului, ca mi-o luat faina din caus.
- Da' unde-i nimeri-o?
- Unde-ai fi, acolo ma duc.
Mergand el loc departat, o ajuns pe Dumnezeu si pe Sf. Petrea-cari umblau pe pamant pe-atunci.
- Unde te duci, omule?
- Ma duc s-astup borta-vantului, ca mi-o luat faina din caus. Da' Dumnezeu i-o zis asa:
- Omule, nu te mai duce. Na-ti o nuca da pan-acasa sa nu zici: "Nuca, deschide-te!"
intorcandu-se el inapoi, o-noptat s-o ajuns la un om si s-o rugat sa-l primeasca sa doarma acolo peste noapte.
- De unde vii, bade, l-intreaba omul acela.
- Ma duceam s-astup borta-vantului s-am intalnit un nebun pe drum si mi-a dat o nuca s-o zis sa nu zic: "Nuca deschide-te!" Ce-o mai fi si asta!
Femeia omului, vicleana. Ia o nuca-n mana si zice:
- Ia sa-ti vad nuca.
Ii schimba nuca omului. Si pe urma se duce-ntr-un ocol si zice:
- Nuca, deschide-te. Cand o zis, atata vite ce-o iesit oi, cai, hei, o bogatie-n-treaga, stii mata, putere d-zeiasca.
Se duce a doua zi acasa: "Nuca deschide-te." Nuca de unde sa se deschida!
- Hai, bata-mi-l Dumnezeu vant si mosneagul lua-l-ar dracu.
Ma duc s-astup borta-vantului si sa bat pe mosneag de ce m-o viclenit. Ajunge iar pe Dumnezeu.
Da Dumnezeu - stii, putere dumnezeiasca - acu era altfel la fata nu l-o cunoscut.
- Un' te duci, bade?
- S-astup borta-vantului si sa ucid mosneagul, la ce m-o viclenit.
- Na-ti, bade,-un magar. Da sa nu zici pan-acasa: "Magar, baliga-te".
- N-oi zice.
Se-ntoarce el iar pe la omul cela. Da omu cela-l ospateaza si-i da vin sa beie si omul s-o chefaluit s-o adormit pe laita. Da erau niste tigani cu satra acolo s-avea magar si omul s-o dus s-o cumparat, s-o schimbat magarul.
Omul a doua zi se scoala, ia magarul si se duce-acasa si zice: "magar, fa bani!"
Magarul, de unde? El apuc-un drug si-ncepe a desala magarul.
- Acu nu-l mai iert eu!
Se porneste sa-ntalneasca pe mosneag si s-astupe borta-vantului. intalneste pe Dumnezeu.
- Na-ti, bade, o carja, da sa nui zici pan-acasa: "Carja, incarjeste-te!
Ia carja, vine pe la omul cela. Acu omul i-o dat si mai strasnic ospat si s-o sfatuit ca dac-ar vede ce-o mai da si carja, pe urma sa-l omoare, ca sa nu prepuie ca el i-o luat. Acu zice omul femeii:
- Mai femeie, noi hai cu carja-n zamnic (beciu) si sa-nchidem usa s-acu sa zicem: "Carja, incarjeste-te!"
Se vara. Carja unde-ncepe a bate s-a sdrobi. Pana omul era cu chef, pana s-a trezit, ei erau ucisi ca merele.
- Bade, ti-om da si magar si nuca, numa ma rog, scoate-ne.
Acu omul i-o lasat de i-o batut si mai bine. O luat magarul, carja si nuca si s-o pornit acasa.
Asa s-o facut de bogat acu, de-o ajuns veste pan' la-mparatul. Atatia bani avea el, de-o semanat s-o crescut grau de aur. Acu-mparatul o auzit ca are un lan de aur s-o trimis doi sufragii sa-i deie samanta, sa semene si-mparatul.
- Sa spui imparatului ca nu vreau sa-i dau, sa vad ce mi-a face! imparatul, cand o auzit asa, strasnic s-o maniat s-o gatit ostirea, sa se duca cu razboi asupra lui. imparatul era in frunte, stii mai mare. S-o venit pan' la usa lui s-o strigat sa ias-afara. Da el ave bani, da tot cu straie de-a noastre, nu cu straie lesesti. El pune carja sub suman si iese afara. Acu-mparatul cu atatea mii de oameni i-o fost rusine singur lui sa se duca el numa cu unul sa se lupte. O zis:
- Omule, arate-ti tu intai puterea!
- Bine, mai imparate. "Carja, incarjeste-te - la tot soldatul cate doua si la imparatul noua." (Carja cea dumnezeiasca tot la cap bacaia). O-nebunit si pe soldati si pe-mparatul.
S-o dus imparatul, s-o ramas in pace s-o trait bine. Sa dea Dumnezeu sa traiasca si copiii mei asa!
|