| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Cand crivatul cu iarna
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
| Cand crivatul cu iarna din nord vine in spate Si matura cu-aripa-i campii intinse late, Cand lanuri de-argint luciu pe tara se astern, Vanturi scutur aripe, zapada norii cern imi place-atuncea-n scaun sa stau in drept de vatra, S-aud canii sub garduri ca scheauna si latra, Jaraticul sa-l potol, sa-l sfarm cu lunge clesti, Sa cuget basme mandre, poetice povesti. Pe jos sa sada fete pe tolul asternut, Sa scarmene cu mana lana, cu gura glume, Iar eu s-ascult pe ganduri si sa ma uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul povestilor ce-aud. Orlogiul sa sune un greier amortit Si cald sa treaca focul prin vinele-mi distinse, Sa vad roze de aur si sarutari aprinse in vreascuri, ce-n foc puse trasnesc des risipit, Ca vorba unei babe marunta, tanduroasa. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasa. Din el o aud astfel cum voi sa o aud S-amestec celelalte cu glasu-i palpait. Si mandru-acest amestec gandirea-mi o descoasa, O-nsira apoi iarasi cum dansa a voit. Astfel gandirea-nsira o mie de margele Un sir intins si luciu dar fara de sfarsit; ' Somnul m-apuca-n brate prin gandurile mele Si-n somn ma mai urmeaza a lor bland glas uimit. Prin sirul lor ce suna, orlogiul cu jele L-aud sunand ca greier batran si ragusit; in urma tace chiar si a mamei rugaciune La ganduri sclipitoare un capat ea le pune. Ajung la ea si noaptea umbririle-i si-ntinse, Pe fruntea ei cea dulce culeg blande visari, Amorul lin isi moaie aripele lui stinse, Pe ochii ei eu caut profunde sarutari Ea-nchide surazanda lungi genele ei planse Si glasul ei e cantec in line tremurari, Pe sani rotunzi, albi, netezi, ea fruntea mea aseaza Adorm si ea la capu-mi surade si vegheaza. II Dar toate-acele basme in somnu-mi ma urmeaza, Se-mbina, se-nfasoara, se lupta, se desfac, Copilele din basmu, cu ochii cu dulci raze, Cu parul negru coade, cu chipul dulce drag, Si feti-frumosi cu plete in haine luminoase, Cu ochi caprii, nalti, mandri ca arborii de fag in visele din somnu-mi s-adun si se imbina, Fac nunti de patru zile si de patru nopti pline. imi-pare atunci ca mandra Ileana Cosanzeana, Cu ochi, albastre stele, blonda, un spic de grau, in mine se-ndrageste si-usoara-aeriana S-asaza pe genunchii-mi, cunjura gatul meu, Eu netezesc cu mana arcata ei spranceana, Ea ochii si-i inchide, zambind in visul sau Ochii i-s plini de lacrimi ce nu le intelege, Cu buze-abia deschise imi spune blande sege. imi pare ca e vara, ca noaptea-i dulce bruna, Ca lanuri undoiaza, ca apele lin plang, Ca nourii ii sparge-o armonioasa luna, Ca stelele din ceruri se scutura si ning Prin lanuri inflorite noi mergem impreuna Si mandre flori campene eu pentru dansa strang Si ea la ingrijirea-mi cea dulce imi zambeste, Iar sufletul imi rade, si inima imi creste. Luna prin nouri inger pe lume bland vegheaza. Somnul aduce-n lume copiii lui natangi. Pe rau fiece unda se-mbraca cu o raza, Copacii se cutremur in fruntile de stanci, Lumina se-mprastie in panza luminoasa Pe merii plini cu floare-n gradinele adanci Si eu, la trunchiul unui, visez la ea destept, in ploaia de flori roze pe dansa o astept. Ea vine si pe sanu-mi cand dulce ea se lasa in pletele-mi si-ncurca micuta mana ei, Si umeda-i suflare, pura, copilaroasa, Adie bland pe frunte-mi si peste ochii mei, Apoi fata-i uimita de pieptu-mi ea apasa Si lacrimi de iubire i-nunda ochii sai, Iar eu pe mani, pe gura, pe ochi, pe albu-i gat incet, beat de iubire, o mangai, o sarut. Si sarutari o mie trezesc in ea mii vise Si fruntea-i turburata s-apleaca ca un crin; in ochii ei cei limpezi, sub genele-i inchise, O lume e de visuri, o lume de senin; Ea fara sir vorbeste, si dulcile-i surase Cu lacrimi se amestec, si buzele-i suspin Ea doarme astfel treaza, din somn cand se trezeste Cu buzele ma cata, cu ochii imi zambeste. in vis ma arde soare si cerul e vapaie, Pe lac barca e-mpinsa de valuri care merg, Iar undele-i uimite, profunde si balaie Reflecta-n ele tarmii se-ntuneca, se sterg in barca sed s-ascult eu a inimii-mi bataie Caci eu ca randunica la dansa iar alerg Pe-a malurilor arbori si frunza este muta Misterul lin surade pe lumea cea tacuta. (1872) |
|||
Pune poezia Cand crivatul cu iarna pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |