Cand mandra mea doarme in paru-i balai, Cand stelele tremur si apele suna,
Rasai, Lumina de luna!
Patrunde-n ungherul duioasei odai, in luciul oglinzii, o, luna, coboara,
Vapai Varsand pe covoare.
Privind-o smerita cum sade culcat, Demonic zambi-vei, lumina vei trece
in pat Pe-o marmura rece.
Privind-o o noapte intreaga, tu taci -Priveste cum sanii se bat si suspina,
S-o-mbraci C-un giulgi de lumina.
Si ochiului celui in basme ii minti, Sa-i para ca iese din arc de pilastri
Un print Cu ochii albastri.
|