Cand luna prin nouri pe lume vegheaza, Cand fiece unda se-mbraca c-o raza, Cand canta al somnului ginii natangi Tu tremuri si plangi.
Cand luna arunca o pala lumina Prin merii in floare-nsirati in gradina, La trunchiul unuia pe tine te-astept Visand de destept.
Cand soarele arde si ceru-i vapaie, Pe-a lacului valuri profunde balaie, Pe-o barca impinsa de valuri ce merg La tine alerg.
Cand vantul e-o taina, cand frunza e muta, Misterul surade prin lumea tacuta, Culeg pe-a ta frunte sublime visarei Pe ochi sarutari.
Amorul isi moaie aripele-i stinse, Tu-nchizi surazanda lungi genele-ti planse, Si fruntea mea pala pe pieptu-ti asezi, Surazi si veghezi.
Nebuna copila, ce-amesteci placerea Cu lacrimi pe care le naste durerea, Nebuna copila cu-amorul ceresc, O, cat te iubesc!
(1869)
|