Care-i amorul meu in asta lume:
Este-al bravurei coiful de arama,
Sau al maririi aspru rece nume?
Sau este claustrul cernit, ce cheama
Cu-a lui icoane sante-ngalbenite,
Cu clopotu-i vestind a mortii drama?
Sau este chipul bland unei iubite,
Ce, dulce, pura, santa si frumoasa,
Sa-mi faca zile albe,-ore-aurite?
O vad adesa steaua radioasa
’N-oglinda sufletului meu — o zeie —
S-a ei privire-asupra mea se lasa:
De inger suflet, chipul de femeie;
In visul vietii ei ea sfant surade
Si ma-namor’ de-oricare-a ei idee,
Cand lumea-amar de visu-acesta rade:
Nu e femeia ce crezi tu, nebune,
Si chipul care inima-ti l-inchide
Nu este-n lume. Cine-atunci mi-a spune
Unde e ingerul cu-aripi senine,
A sufletului meu scumpa minune?
Ea n-a fost niciodata doar in tine
De-a fost vrodata ea, de mult e moarta,
Astfel de chip o data-n lume vine.
Dar de nu e, mangaie-ti a ta soarta —
Crede: ca ea deodata cu-a ta fire
Trecut-a-n lume-a ceriurilor poarta,
Dar inainte de-a-i-ntalni privirea,
Ea a murit si-a ei fiinta buna
E colb in lume, umbra in gandire!
De-aceea-n instelate nopti cu luna,
Pasu-ti indreapta, cata cimitirul
Si un mormant ti-alege, ti-ncununa,
Incoarda-ti lira scumpa, iara mirul
Al vorbelor iubirei tu il varsa
Pe-acel mormant ce-l inverzeste pirul
Si zi: Dormi dusa, inima mea arsa.
|