Neguri albe, stralucite
Naate luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le intinde pe campie;
S-adun flori in aezatoare
De painjen tort sa rumpa,
ai anina-n haina nopaii
Boabe mari de piatra scumpa.
Langa lac, pe care norii
Au urzit o umbra fina,
Rupta de miacari de valuri
Ca de bulgari de lumina,
Dandu-ai trestia-ntr-o parte,
Sta copila lin plecata,
Trandafiri arunca roaii
Peste unda fermecata.
Ca sa vad-un chip, se uita
Cum alearga apa-n cercuri,
Caci vrajit de mult e lacul
De-un cuvant al Sfintei Miercuri;
Ca sa iasa chipu-n faaa,
Trandafiri arunca tineri,
Caci vrajiai sunt trandafirii
De-un cuvant al Sfintei Vineri.
Ea se uita Paru-i galben,
Faaa ei lucesc in luna,
Iar in ochii ei albaatri
Toate basmele s-aduna.
|