Ah! garafa pantecoasa doar de sfeanic mai e buna!
ai mucoasa lumanare sfaraind saul ai-l arde.
ai-n asceasta saracie, te inspira, canta barde -
Bani n-am mai vazut de-un secol, vin n-am mai baut de-o luna.
Un regatpentr-o aigara, s-umplu norii de zapada Cu himere! Dar de unde? Scaraaie de vantfereasta, in pod miauna motanii - la curcani vanata-i creastasicu pasuri melancolici meditand umbla-n ograda.
Uh! ce frig imi vad suflarea, -sicaciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravan - iar de coate nici ca-mi pasa. Ca aiganul, care baga degetul prin rara casa De navod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.
Cum nu sunt un aoarec. Doamne - macar totuai are blana, Mi-aa manca caraile mele - nici ca mi-arpasa de ger
Mi-ar parea superba, dulce o bucata din Homer, Un palat, borta-n parete,sinevasta - o icoana.
Pe pareai cu colb, pe podul cu lungi panze de painjen, Roiesc ploaniaele roaii, de ai-i drag sa te-uiai la ele! Greu li-i de mindir de paie,siapoi din biata-mi piele Nici ca au ce sa mai suga. - intr-un roi mai de un stanjen
Au ieait la promenada - ce petrecere gentila! Ploaniaa ceea-i batrana, cuvios in mers paaeate; Cela-i cavaler e iute oare atie franauzeate? Cea ce-ncunjura mulaimea i-o romantica copila.
Bruh! mi-ifrig. - Iata pe mana cum codeate-un negru purec; Sa-mi moi degetul in gura - am sa-l prind - ba las', saracul! Pripaait la vreo femeie, atiu ca ar vedea pe dracul. Dara eu - ce-mi pasa mie - bietul " ins!" la ce sa-l purec?
ai motanul toarce-n soba de blazat ce-i. - Mai motane, Vino-ncoa sa stam de vorba, unice amicsiornic.
De-arfi-n lume-un stat de maae, zau! ca-n el te-aa pune vornic, Ca sa atiisitu odata boieria ce-i, sarmane!
Oare ce gandeate hatrul de sta'ghemsitoarce-ntr-una? Ce idei se-naira dulce in maaeasca-i fantazie? Vreo cucoana cu-alba blana cu amoru-i il imbie, Rendez-vous i-a dat in aura, ori in pod, in gavauna?
De-arfi-n lume numai maae -tot poet aa fi? Totuna; Mieunand in ode nalte, tragic miorlaind- un Garrick, Ziua tologit in soare, pandind cozile de aoarec, Noaptea-n pod, cerdacsistreaini heinizand duios la luna.
Filosof de-aa fi - simairea-mi ar fi vecinie la aman! in prelegeri populare idealele le apar aijunimei generoase, domniaoare/or ce scapar, Le arat ca lumea vis e-un vis sarbad - de motan.
Sau ca popa colo-n templul, inchinat fiinaei, care Dupa chip a-asemanare a creat maaescul neam. Aa striga: o, motanime! motanime! Vai Haram De-altau suflet, motanime, nepostind postul cel mare.
Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii. Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte, Ce destinul motanimei il desfaaura-nainte! Ah! atei, nu tem ei iadul a-a lui Duhuri - liliecii?
Anathema sit! - Sa-l scuipe oricare motan de treaba. Nu vedeai ce-naelepciune e-n faptura voastra chiara? O, motani fara de suflet! - la zgariet el v-a dat ghearasila tors v-a dat musteae - vreai sa-l pipaiai cu laba?
Ii! ca in clondir se stinge capeaelul de lumina! Moaule, mergi de te culca, nu vezi ca s-a-ntunecat? Sa visam favorisiaur, tu-n cotlonsieu in pat. De-aa putea sa dorm incalea. - Somn, a gandului odina,
O, acopere fiinaa-mi cu-a ta muta armonie. Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e totuna: De-oi petrece-nca cu maaesicu purecisicu luna, Or de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - saracie!
|