Cum oceanu-ntaratat turbatu-i!
Racnind inalta bratele-i spumate,
De nori s-acata,-n bolta lumii bate,
Pana furtuna-l reimpinge-n patu-i.
Salbatecul! ’Van fulgeri fricosate
Apara cerul El incredintatu-i
Ca bolta cea albastra e palatu-i;
Cu-asalt s-o ia el vrea — ca pe-o cetate.
Ranit de fulgere, el se inmoaie
Si c-o poveste il adoarme-o boare
Si-n vis — un cer in fundu-i se indoaie.
Tot ce-a dorit in visul lui el are:
Tarie, stele, luna cea balaie
Dormind murmura — murmurand tresare.
|