Daca treci raul Selenei se face pare ca sara
Desi-ntr-a soarelui lume eterna noapte nu tine.
E-o sara frumoasa — adormita desi este ziua.
Aerul e vioriu, miroasele florilor mandre
Adormitor se ridica din ostile florilor mandre;
Intr-un codru maret, unde arbor legat e de arbor,
De liane ce spanzura-n aer snopii de flori,
Unde prin vechii copaci-si fac albinele stupii salbateci,
Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare,
Cu de ghirlanzi uriase copaci, din a lor radacine
Pana la varfii din nori cu liane incolaciti-s,
Cari cu snopi de flori i-nconjoara, marirea le-ngroapa.
Daca prin codri patrunzi dai de-o vale frumoasa si verde
Pe-al careia deal se intinde o mandra gradina.
Mari ciresi cu boabele negre, cu frunza lor verde,
Crengile-ndoaie de greul dulcilor, negrelor boabe,
Meri, cu merele rosii ca fata cea dulce-a Aurorei,
Misca in vant frumoasele, mari, odorantele roade;
Iara pe marginea mandrei gradini inaltata-i in huciuri
Vita de vie cu frunza intoarsa ce umbra doreste
Si cu strugurii vineti si galbeni ce umflati stau in soare.
Vineti cu bruma sunt unii, iar altii cu boabele galbene
c-aurul,
Fluturii le-nconjoara ca dulci corabioare de colori si
lumini,
Iara albine din bobite crapate sorb lamura mierei;
Iar in mijloc de gradine, intr-o lunca de verzi portocale
Nalta-se ca intr-un flor invalit palatul Selenei.
Mare-i, cu zece intrari, la care duc scari inaltate
Si cerdacuri in aer — tinut de-argintoase columne
Si in trei caturi se nalta palatul cu mii de ferestre
Mari si boltite prin care patrunde-o lumina albastra;
Si prin bolti de ferestre se vad argintoase coloane,
Muri cu oglinzi de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua,
Mandre icoane cu fete de crai imbracate-n albastru,
Codri de basme cu arbori vrajiti si cu albe cerboaice,
Iar prin coloane pare sa vezi trecand o minune:
Luna cu parul ei blond desfacut, care curge in valuri
Pe umeri in jos, umflat cu dulce de miroase si cantec,
Care tremura-n veci in aerul fin al serii.
D-umerii goi abia se tine o mantie albastra,
Mainile albe de ceara se joaca cu cozile blonde
Si cu margeanul ce cade pe sani si cu cretii de manta.
|