De ce ma-ndrept s-acum la tine iarasi?
Caci far’ de tine n-am de spus nimica
Si azi nu-mi pasa lumea ce-o sa zica
De-acest poem, in contra-mi, spre ocara-si.
De grija ei un fir de par nu-mi pica
Sa ieie dar copiii mei in gheara-si;
Parerea ta, iubit si blond tovaras,
De ea ma bucur si de ea mi-e frica.
Amor si moarte sunt in dusmanie:
Amic acestei des am cautat-o,
Ci-n drumul ei m-am dat, copilo, tie
Viata mea din nou ai castigat-o
Si orice road-a ei si armonie
A ta-i cu drept: deci si pe-aceasta — iat-o!
|