Canta-ne, zana, a lui Ahil Peleidul manie,
Care cumplita facu aheilor jale nespusa,
Suflete mii viteze de fii de eroi in Aii
Au trimis, pe ei insii de prada la cani lasandu-i
Si la paseri. Astfel se-mplini a lui Zeus vointa
Din acea zi cand cearta facu dezbinare amara
intre mult divinul Achil si fiul lui Atreu,
Agamemnon, al neamului tot si al regilor rege.
Care din zei atata al dezbinului foc intre dansii?
Fiul Latonei si al lui Zeus, manios pe rege,
El a trimis pierzatoare boli si moarte prin gloate,
Pentru ca atreidul mustrase pe preotul Chrise
Cand acesta veni la Achaici mandre corabii
Ca sa-si rascumpere fiic-aducand pretioasele daruri
Si cu laurul nemuritorului Phoibos Apolon
incunjura toiagul de aur. Tare ruga el
Si pre ahei, dar mai cu seama pe cei doi
Frati atrizi, ce erau capetenii ai limbilor toate.
|