Din valurile vremii, iubita mea, rasai
Cu braaele de marmur, cu parul lung, balai -
ai faaa stravezie ca faaa albei ceri -
Slabita e de umbra duioaselor dureri!
Cu zambetul tau dulce tu mangai ochii mei,
Femeie intre stelesistea intre femei
ai intorcandu-ai faaa spre umarul tau stang,
In ochii fericirii ma uit pierdutsiplang.
Cum oare din noianul de neguri sa te rump,
Sa te ridic la pieptu-mi, iubite inger scump,
ai faaa mea in lacrimi pe faaa ta s-o plec,
Cu sarutari aprinse suflarea sa ai-o-nec
ai mana friguroasa s-o incalzesc la san,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ain.
Dar vai, un chip aievea nu eati, astfel de treci
ai umbra ta se pierde in negurile reci,
De ma gasesc iar singur cu braaele in jos
In trista amintire a visului frumos
Zadarnic dupa umbra ta dulce le intind
Din valurile vremii nu pot sa te cuprind.
|