Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Si in braaele-mi intinse
Sa alergi, pe piept sa-mi cazi,
Sa-ti desprind din createt valul,
Sa-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei aedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar in par infiorate
Or sa-ai cada flori de tei.
Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu braa incet s-o culci,
Lasand prada gurii mele
Ale tale buze dulci.
Vom visa un vis ferice,
Ingana-ne-vor c-un cant
Singuratice izvoare,
Blanda batere de vant;
Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or sa cada randuri-randuri.
|