Dragos-voda cel batran Pe Moldova e stapan, Si domnind cu toata slava Sade-n scaun la Suceava, La Suceava laudata, Cu ziduri inconjurata, Zid de piatra nalt si gros, Ca pe el merg cinci pe jos Si au loc cu de prisos; Ca merg trei calari alaturi Si mai au loc pe de laturi Caii mandri sa si-i joace Cand incolo, cand incoace, Iar din negri trunchi de stanca Peste valea cea adanca, Pe deasupra de cetate, De biserici si palate, Sta domneasca cetatuie, Ce cu crestele-i se suie, Repezite inspre nori Peste codri sunatori, Cu-a ei ziduri, cu-a ei bolti Si cu turnuri pe la colti, Ziduri grele si cu creste Cum au fost si nu mai este. Printre arcurile grele,
Printre negrele zabrele Abia soarele strabate intre tinzi intunecate; in pereti de piatra goala Au infipt faclii de smoala, Fumegand, cu flacari rosii Lumineaza-ntunecosii Stalpi de piatra grei si suri Unde-atarna armaturi, Aratand a lor rugina
Sub faclia de rasina,
Paveze, manusi leite,
Caste mandre, poleite,
Si pieptare, obrazare
Si arcuri de vanatoare.
Iar in fundul salei drepte
Se-nalta pe sapte trepte
Tronul Domnului crestin,
Coperit de-un baldachin,
Iara-n jetul auriu
Sade Dragos brumariu,
Barba alba pana-n brau,
Cu ochi negri viforosi;
Coroana de aur ros
Stralucind frumos pe frunte
Peste pletele carunte;
Pe-a hlamidei sale cute
Flori de aur sunt cusute;
Si cu fata inteleapta
Si cu schiptru-n mana dreapta.
Ochii mandri si-i indreapta.
Iar l-a tronului picioare
Se insira pe covoare
Jeturi de lemn dat la strug
Sapate cu mestesug;
Icea sese, colo sese,
Pentru boierii alese.
La a tronului sau scari
Sed in doua parti boieri
Asezati, dup-a lor trepte,
Ca poruncile-i s-astepte.
Vornicul Tarii-de-Jos
Sta in scaun luminos,
Un batran si bland mosneag
Cu albastrul lui toiag,
Ce-i cu aur impletit
Cu pietre acoperit;
Iar de-aceasta mai in sus
Vornicul Tarii de sus;
Sta cu parul colilie Parcalabul de Chilie, Si cu genele lui albe Parcalab Cetatii Albe, Dupa acestia mai vin Parcalabul din Hotin. Cel din Neamt si de la Vrance Rezimat statea pe lance, Dar pe toti i-ntrece-n slava Parcalabul de Suceava. Si astfel, jur-imprejur, Sed in blane de samur, Cu pieptare la un fel Si cu maniei de otel. Cei ce-n lume se inalta Cizme rosie incalta, Cizme rosi impintinate Si pieptare-mplatosate, Camasi de zale marunte, Ce par ca focuri de munte, Cine-n oaste are carma Poarta camasa de sarma
|