E trist ca nimeni sa te stie, Dar si mai trist sa-ti zici mereu Ca te-a patruns nimicnicie Desi ai fost ca Dumnezeu.
Unde sunteti, iubiri desarte, Ochi mari ce nu-i mai pot uita? O, fugi departe, fugi departe, La ce ma-ngani cu fata ta?
in vita lumii acestie, Ce-i fara capat si-nceput, in toata neagra vecinicie O clipa numai te-am avut.
De-atunci te chem din intuneric Si amintirea ta dezmierd Pan-ce rasai un vis himeric, Abia rasai si iar te pierd.
Ca la un zvon ce lin adie Urechea tin, mereu ascult Tot mai putina armonie Pustiu din ce in ce mai mult.
Si din comoara-mi de suspine, Cu amintiri, cu dor imbrac Acest amor bogat in chinuri Si-n mangaieri de tot sarac.
|