(de Schiller)
ANDROMACHE
Vrea Ector in vecie sa mearga de la mine,
Unde Ahil cu-a sale neapropiali maine
Aduce lui Patroclu jertfiri pe orice zi?
Cine-o-nvata copilu-ti in vremea viitoare
S-arunce lanci si zeii Olympului s-adoare,
Cand Orcul de-ntuneric in sanu-i te-o-nghiti?
ECTOR
Femeie scumpa mie, tu lacrimele seaca!
Dupa bataia crunta dorinta mea ea pleaca,
Aceste brate apar Pergamu-amenintat.
Si-n lupta pentru sante a zeilor camine,
Eu cad, mantuitorul al patriei — si-n fine
Cobor la raul stygic de glorie urmat.
ANDROMACHE
O, n-o sa mai aud eu a armelor vuire
Si feru-ti in portale va zace-n lenevire,
Marea lui Priam vita d-eroi s-o nimici.
Vei merge unde ziua etern nu mai lumina,
Cocytul unde-n lungul pustiilor suspina,
Colo unde amoru-ti in Lethe va muri.
ECTOR
Orice dorinta-n mine, in mine-orice gandire,
Le-oi cufunda in Lethe, in raul de-amutire,
Dar nu si-al meu amor.
Auzi-l! cel salbatec cum langa muri turbeaza,
Incinge-mi a mea spada si doliul iti lasa!
Caci nu moare in Lethe amorul lui Hector.
Tu tremuri si plangi.
Visand de destept.
La tine alerg.
Pe ochi sarutari.
|