|
Horia
|
|
|
Sa priveasc-Ardealul lunei i-e rusine
Ca-a robit copiii-i pe sub mani streine.
Ci-ntr-un nor de abur, intr-un val de ceata
Isi ascunde trista galbena ei fata.
Horia pe-un munte falnic sta calare:
O coroana sura muntilor se pare,
Iar Carpatii tepeni ingropati in nori
Isi vuiau prin tunet gandurile lor.
Eu am - zise-un tunet - suflet mare, greu,
Dar mai mare suflet bate-n pieptul sau;
Fruntea-mi este alba ca de ani o mie,
Dara a lui nume mai mult o sa tie.
Nalti suntem noi muntii - zise-un vechi Carpat
Dar el e mai mare, ca ni-i imparat.
Atunci luna iese, norilor regina,
Fruntea lui cea pala rosu o-nsenina,
Galbenele-i raze incing fruntea-i rece,
Ca parea din munte diadem de rege.
Si un stol de vulturi muntele-ncongior,
Cugetand ca-i Joe, dumnezeul lor,
Cand in miezul noptii, cununat cu nimb,
Fulgere arunca sus de pe Olimp.
|
|
Pune poezia Horia pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|