| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Primavara de Virgil Gheorghiu E primavara iarasi si pasarile cinta Ascunse printre frunza ciresilor albiti, Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
imbatranit e sufletul din mine
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
| imbatranit e sufletul din mine Ca un bordei pustiu in iarna grea. Unde te-ai dus, pe cari cai straine O, tinereta, tinereta mea! Suspine n-am ah, de-as avea suspine, De-as avea lacrimi, plange de-as putea! Durerea cea mai cruda, cea mai mare, Afland o forma, afla usurare. Nimic, nimic! Cantarea spaimantata, Popoare ce-o ridic la Dumnezeu. Imnuri de glorii pe marimi ce-mbata, Amorul bland si dulce glasul sau, Ah! toata lumea este fermecata De umbra unui dor si numai eu Ma furisez o umbra si nu pot Sa scap de ea de mine si de tot! Oricine-a plans si spune ca ferice in lume nu-i, acela e-un nebun. Ce stie el ce sunt dureri cand zice Ca-ntr-al lui suflet armonii rasun Caci armonie-i orice plans aice, E-o impacare plansul e un bun. Cel ce nu poate plange, acela stie Ce-i viata moarta, ce e moartea vie? Acela are-ntr-insul gramadita Vecia-ntreaga de dureri si chin, A ei marime; ochiul nu s-a stins, in lacrimi s-o traduci si in venin. Icoane nu-s si vorbe nu-s; n-apara Macar aproape ce inseamna O, fericiti acei ce pot de forma V-aduceti oare de-acei regi aminte, Ce-n piramide, altii in pustiu, Morminte mari, uriesesti morminte, Un munte-ntreg le fu a lor sicriu? Durerea care nu gasea cuvinte Aflat-a semne mari, care o stiu. Tu, taina muta, de zidiri marime Vorbesc dureri, ce nu pot sa suspine. Ah, ce-i cuvantul, ce-i coloare, sunet, Marmura ce-i, pentru ce noi simtim? O coarda-adanca imiteze-un tunet, Un ah ! sa spuie cum ne chinuim. Nu, nu Si fie forma cat de nuda, N-ajunge-n veci durerea noastra cruda. De bate-o inima sub alba haina, Abia se misca cretii de omat. Un semn ca sub ea se petrece-o taina, C-un suflet e de groaza sfasiet. Un semn abia ce poate, ce distaina Din chinul nostru vorbe ce arat? Neputincioase sunt semnele-orcare Ce-arata fata marei ce-i in mare? O foaie scrisa *** se cade C-un ocean se misca, c-un imperiu arde Un cerc ce-i desemnat pe o hartie S-arate ceea ce se misca-n cer, incunjurand cu moartea ei pustie, Pamantul greu cu a lui hemisfer, Care vuind se misca-n vecinicie injur de soare,-n ocean d-eter Si toate astea intr-un cerc pe-o coala: Marimea lumei si a firei fala. Pe ce domnim? pe cifre si pe semne |
|||
Pune poezia imbatranit e sufletul din mine pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |