Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii, Al mortii rece spirit se strecura-n tacere; Un singur glas ingana cuvintele de miere, inchise in tratajul stravechii evanghelii.
C-un muc in mani mosneagul cu barba ca zapada, Din carti cu file unse norodul il invata Ca moartea e in lupta cu vecinica viata, Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.
O muzica adanca si plina de blandete Patrunde tanguioasa puternicile bolti:
"Pieirea, Doamne sfinte, cazu in orice colt, inveninand pre insusi izvorul de viete.
Nimica inainte-ti e omul ca un fulg, S-acest nimic iti cere o raza mangaioasa, In palcuri sunatoare de plansete duioase
A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg."
Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala, Si negrul intuneric se sperie de soapte Douasprezece pasuri rasuna miez de noapte Deodata-n negre ziduri lumina da navala.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie Colo-n altar se uita si preoti si popor. Cum din mormant rasare Christos invingator, Iar inimile toate s-unesc in armonie:
"Cantari si laude-naltam Noi, tie unuia,
Primindu-l cu psalme si ramuri, Plecati-va, neamuri, Cantand Aleluia!
Christos au inviat din morti, Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte calcand-o, Lumina ducand-o Celor din morminte!"
|