| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Primavara de Virgil Gheorghiu E primavara iarasi si pasarile cinta Ascunse printre frunza ciresilor albiti, Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Istoria unui viteaz anume doncila
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
| Intru o vreme trecuta Si de abia pomenita, Nimerit-au la un imparat Un deliu din Tarigrad. Multu-i mare si ciudat, Groaznic si infricosat; Este-n stat de sapte coti, Socoteste daca poti, Si de sapte palme-n spate De te-apuca grozi de moarte, Cu capul cat stambolul, Cu ochii cat paharul, Cu cialmaua cat o roata De se-ngrozea firea toata. Daca-mparatul l-au vazut, Lui tain ca i-au gatit De toata casa vaca grasa Si o casa prea frumoasa, De gustare gonitoare Si de noapte fata mare Cinzeci de oca de vin, Cinsprezece de rachiu, De rachiu cam mermeziu Ce este bun si dulciu Si cu aceasta urmare Ce-i vrednica de mirare, Tot targul ca savarsira Si cheful ca-si facura, Ca nici o fata frumoasa Nu au ramas sanatoasa, imparatul cu dreptate Pe rand i le da pe toate, Ca sa scape de urgie Si de a lui grozavie. De la toti au implinit Si randul ca au venit La Doncila bolnavul, Vrednicul si viteazul, Iar a sa sor' prea iubita, intru toate iscusita, Ea de veste ca prindea Si afara ca iesea, Fata-n cap ca-si sgaria, Parul galben ca-si rumpea, Cu amar tare plangea Si din gur-asa zicea: Mare pacat si mai greu Ce-au cazut pe capul meu. Frate-sau o auzea Si din gur-asa zicea: Surioara, surioara, Scarba mea te impresoara? Au ca tu te-ai suparat De atata alergat, Mutandu-mi perinuta Care ma culc pe dansa, Ni la cap, ni la picioare, Ni la umbra, ni la soare, De noua ai si jumatate intr-aceasta rautate Si noua zile de vara Si noua de primavara? Sora-sa atunci plangea Si toate-i istorisea, De ce are intristare Si plange asa cu jale. Frate-sau ca-i raspundea: - Soro, surioara mea, Ia, daca mi-i asculta, Nici in seama nu-i baga. Tu singura ia cheirul Si-mi deschide ceirul Si-mi gateste pe negrul Care-si va scoate capul, il cesala si-l insala Si mi-l scoate ici la scara Pe trei usi ca la-i baga Si in casa ca-i intra, De perini m-oi rezima Doar sa pot incaleca. Ea toate ca asculta Si grajdul ca descuia Si pe negrul ca-l gatise Si la dansul ca-l aduse. Iar Doncila bolnavul, Vrednicul si viteazul, De perini se razima Si pe negru-ncaleca Si afara ca iesea, Mana-n stresina punea Si sulita c-o scotea, De rugina c-o stergea, Ca ea tare ruginise De cand el se bolnavise. Buzduganul ca-si luase Si de-acolo purcesese, Negrul lui tot buiestrand Si Doncila tot gemand Si din buzdugan svarlind Tot in palma sprijinind. Pe ulita ca mergea Si la poarta ajungea, La poarta imparateasca Cu gand ca sa-si izbandeasca; La deliul se ducea Si la masa ca-l gasea, Cu o ialovita grasa Si c-o copila frumoasa. Deliul daca-l vedea, El la masa ca-l poftea El deliul suduia Si din gur-asa-i zicea: Ah! deliule spurcate Si cu totul blastemate, N-am venit sa ma-nvoiesc, Ci-am venit sa ma lovesc, Inima sa-mi racoresc De ahtul ce patimesc. Deliul daca-l auzea, Tare ca se mania, Mana pe buzdugan punea Si intr-insul rapezea. Iar Doncila bolnavul, Vrednicul si viteazul, Cu mana se atinea Si in palma ca-l prindea, De genunchi ca mi-l trantea, Patru bucati ca-l facea Si palosul ca scotea Si din gur-asa graia: Atin-te-a te sprijini, Si odata se-nvarti, &i-n deliul repezea Si foarte tare-l lovea. Nu-s cum focul se lovira, Ochii amandoi sarira Si capul ca i-l taia, In sulita il lua Si in pamant il infipse. Iar imparatul privea Si pe scari se cobora. La Doncila ca mergea Si pe spate ca-l batea, Cu mangaiere-i graia Si pe dansul veselea: - Ah! Doncila bolnave, Vrednice si viteze, De cand tu te-ai bolnavit, Deliii s-au inmultit. Asterne-ti mantaua ta Ca sa-ti platesc leafa ta; Mantaluta-si asternea, El de galbeni i-o umplea Galbenii ca si-i lua Si pre cal incaleca Si pe poarta ca iesea Si pe ulita mergea, Negrul lui tot buiestrand Si Doncila tot gemand Si din buzdugan svarlind, Tot in palma sprijinind. Cand pe ulite mergea Tot orasul se strangea, De bine ca-l cuvanta Si pe dansu-l saruta, Pe crestetul capului, Cum ii randul turcului; Si acasa ca mergea, Catre sora sa zicea: - Nici in seama nu baga, Te-am mantuit de-aceasta, A fost si s-o pomeni Cat soarele-n cer va fi. |
|||
Pune poezia Istoria unui viteaz anume doncila pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |