Ca a nopaii poezie,
Cu-ntunericul talar,
Cind se-mbina, se-mladie
C-un glas tainic, lin, amar,
Tu cintare intrupata
De-al aplauzelor flor,
Aparind divinizata,
Rapiai sufletu-mi in dor.
Ca zefirii ce adie
Cinturi dulci ca un fior,
Cind prin flori de iasomie
Iai sting sufletele lor,
Astfel notele murinde,
Blinde, palide, incet,
Zbor sub mina-ai tremurinda,
Ca dulci ginduri de poet.
Sau ca lira sfarimata
Ce rasgeme-ngrozitor
Cind o mina ingheaata
Rumpe coardele-n fior,
Astfel mina-ai tremurinda
Bate-un cintec mortsiviu.
Ca furtuna descrescinda
Care muge a pustiu.
Eati tu nota ratacita
Din cintarea sferelor,
Ce eterna, nefinita
Ingerii o cinta-n cor?
Eati fiinaa-armonioasa
Ce-o gindi un serafin,
Cind pe lira-i tinguioasa
Mina cintecul divin?
Ah, ca visul ce se-mbina
Palid, lin, incetiaor,
Cu o raza de lumina
Ce-arde geana ochilor;
Tu cintare intrupata!
De-al aplauzelor flor
Disparind divinizata,
Rapiai sufletu-mi in dor.
|