Lumea imi parea o cifra
Lumea imi parea o cifra, oamenii imi pareau morti, Masti, ce rad dupa comanda, cari ies de dupa porti Si dispar papusi maiestre, ce ca sunt nici ca nu stiu Si-ntr-o lume de cadavre cautam un suflet viu; Ma zbateam dorind viata, cu ce sete eu catam Precum cel ce se ineaca se acata de-orice ram. Dibuit-am in stiinte, in maxime,-n poezie, Dara toate imi parura sura, stearpa teorie. N-aveam scop in asta lume, nici aveam ce sa traiesc Pana cand blestam momentul! pan- ce-a fost
sa te-ntalnesc Oare sunt eu tot acelasi? Singur nu mai ma-nteleg: De clipirea genei tale putui viata sa mi-o leg. Eram mandru injosirea, ba sclavia ma inveti: Ma dispretuiesc pe mine ce mai are astazi pret? imi parea ca imparatii sunt pe lume un nimic Caci ei nu tineau in mana degetul tau dulce, mic, incepusem s-am in lume ceva ce platea mai mult Decat lumea, decat totul ce putusem sa ascult; Ma miram, cum de pierdusem ochii pentru tot ce fu? Toate existau sub soare, pentru ca existi si tu.
|