Luna iese dintre codri. Noaptea toata sta s-o vada. Zugraveste umbre negre Pe lintolii de zapada.
Si mereu ea le lungeste Si suind in cer le muta, Parca fata-i cuvioasa E cu ceara invascuta.
Ce gandeste? numai norii Lin se-mbina, se dezbina Ca fasii de gaz albastru, Ca si aburi cu lumina.
Lin pin iarba scotoceste Apa-n prund si-n pietricele. Florile surad in taina, Oare ce-or surade ele?
Si-s cu neguri imbracate Lac, dumbrava si padure. Stele palid tremurande Ard pin negurile sure.
Lumea-n roua e scaldata, Lucioli pe lacuri zboara. Luna umbrei, umbra lunei Se amestec, se-nfasoara.
Lunecand pe ceruri, norii Negri-acopar tot seninul. Se sting una dupa alta Si icoana si suspinul.
infasat in intuneric, Eu nu vad, nu aud soapte. Ah, ma simt atat de singur! Este noapte, noapte, noapte.
|