|
M-ai chinuit atata cu vorbe de iubire
|
|
|
M-ai chinuit atata cu vorbe de iubire,
Cu sarutari aprinse si cu imbratosari!
Stiai c-o maiestrie ce nu am cunoscut-o
Ca nervul cel din urma in mine sa-l trezesti.
Demonic-dureroasa era acea simtire —
Dureri iar nu placere a tale sarutari
Si pan-acum imi pare ca tu esti un baiat
Ce-n haine de femeie siret s-a imbracat.
Si Dumnezeu te stie Tu ai un san frumos,
Tu ai o gura plina si rosa voluptoasa;
Si parul tau cel negru in unde de-abanos
Ajunge pan’ la sale in unde luminoase;
Si vorba ta e vie si ochiul languros
Si mana ta cea fina e dulce, mangaioasa;
Si totusi mi se pare ca-n fire-ti e-o greseala
De umpli al meu suflet c-o boare de raceala.
Si stii, nefericito, ca ochiul rau m-atrage
Ca un magnet — si totusi in taina il respinge.
Credeam intaia data ca te iubesc — dar simt
Ca sangele meu este dusman la al tau sange.
Ah! cine m-a pus oare sa-ti spun intr-un ceas rau
Ca te iubesc Iubirea de suflet nu te stinge
Cum stinge-asta simtire — ca si o piaza rea —
Suflarea, mintea, pieptul, singuratatea mea.
Dar am lasat eu iute al fiintei tale cerc.
Ca dintr-un somn magnetic eu m-am trezit indata
Prezenta ta vrodata in viata-mi n-am sa cerc —
Caci de o dureroasa betie ma imbata.
Nu stiu nici ce gandiri am, nu stiu nici unde merg
Si simt ca toata firea imi e intunecata
Ai fi ucis si capul si inima din mine
Daca-n a tale laturi eu m-as fi prins mai bine.
Cuvantu-mi pentru tine nu avea inteles,
Cuvantul tau pe mine ma inciuda adanc.
Cu cat-amaraciune iti raspundeam ades,
Cum imi placea in suflet ca sa te fac sa plangi
Si printr-o nedreptate parea ca ma razbun
Daca din a mea cauza plangeai tu vre odata.
Ah! sufletele noastre nu sunt defel armonici
Si sunt ca doua note cu totul discordante
Cu tine numa-n lume putere-as fara mila
Sa fiu Caci tu pe mine m-ai facut slab si moale,
Cu-a tale vorbe vane pierdut-am seri ori zile
M-ai speriat adesea cu-a tale ganduri goale
Dar nici nu esti femeie Un demon tu imi pari,
Ce-ascunde foc din Tartar si-o cùmplita raceala.
Far’ nici o armonie e toata viata ta;
Tu esti cumplit de buna, cum esti cumplit de rea.
Cum multumesc eu soartei ca am scapat de tine,
Far-a comite, doamna, pacatul mostenit.
Azi iarasi ma vad singur si fericit si bine!
Azi muza mea ma cata cu ochiul linistit.
Acele nopti turbate de doruri si suspine
S-au dus ca un vis negru, salbatec si urat!
Azi iarasi capu-n visuri eu il cufund prin carti
Si in tacere umblu prin norii cei deserti.
Si in fereastra vantul cu degetele pare
Ca bate lin si dulce si vajaie incet;
Urechea iar imi suna in liniste si iara
Simt inima ca-mi bate de-un dor invapaiet!
In minte mi se-aduna mii visuri zambitoare,
Caci nu te vad pe tine, ce crud le-ai spariet
Din tainica lor umbra Si sufletu-ti fierbinte
Abia-mi mai e o slaba aducere aminte
|
|
Pune poezia M-ai chinuit atata cu vorbe de iubire pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|